sâmbătă, 22 august 2015

Assassin`s Creed 3

Posted by Unknown on 22:36:00

Assassin's Creed III (în română Crezul sau Ordinul Asasinilor III)[necesită citare] este un joc video dezvoltat deUbisoft Montreal. Jocul este disponibil pe diferitele console de jocuri populare precum PlayStation 3 al lui Sony, Xbox 360 dezvoltat de Microsoft sau pe calculator pe sistemul de operare Microsoft Windows. Ca în cazul majorității jocurilor, data de lansare diferă, SUA fiind prima în care se lansează, apoi lansarea se face pe continentul european iar după în Japonia. Jocul este ultimul din trilogia ce îl are în prim plan pe Desmond Miles unul dintre protagoniștii acestei serii. Desmond folosindu-se de Animus, mașinăria ce îi permite oricărei persoane care o folosește să își revizuie memoriile legate de viețiile strămoșilor săi transformându-le în imagini audio și video intră în rolul lui Rathonhaketon. Spunând acestea, dacă primul joc din serie și anume Assassin's Creed a avut ca unul din personajele principale pe Altair Ibn la Ahad, un tânăr arab născut în perioada evului mediu, mai exact în perioada cruciaților sau cavaleriilor templieri, trilogia dedicată jocului Assassin's Creed II a avut că personaj principal pe Ezio Auditore da Firenze tot un tânăr însă de data aceasta de origine italiană născut înFlorența în perioada renascentistă. Ca urmare a acestui lucru, jocul Assassin's Creed III se apropie și mai mult de timpurile noastre, de data aceasta seria seria își setează destinația în perioada invadării americii respectiv a amerindienilor de către Marea Britanie deci în perioada aniilor 1700. La aproximativ două secole distanță de strămoșul anterior vizitat de Desmond, Rathonhaketon se folosește de arme noi neimaginate de către oamenii din perioada renascentistă ca fiind posibile ca de exemplu pistolul, o armă modernă comparativ cu sabia lui Altair sau Ezio ce avea drept avantaj atacarea inamicilor de la distanță. Adăugarea pistolului în sistemul armelor din joc adaugă un surplus de modernitate în ton cu era și spațiul în care se petrec evenimentele. Jocul a primit numeroase recenzii pozitive de-a lungul timpului de la tot felul de site-uri specializate în lumea jocurilor video și aici se face referire la site-uri precum IGNGamespotKotaku dar și altele mai puțin cunoscute. În general, jocul este bine văzut și de către fani. Deși jocul per total este foarte bine văzut și apreciat de către fani aceștia nu sunt tocmai încântați de finalul jocului unii dintre aceștia comparând finalul jocului cu cel al lui Mass Effect 3 cu alte cuvinte ca având un final slab.

Sinopsis[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
În Assassin's Creed III Desmond începe a căuta cel de-al treilea Măr al Edenului întru cât în fiecare joc din serie de până atunci adică în Assassin's Creed respectiv Assassin's Creed II acesta a fost obiectivul lui Desmond și anume de a căuta aceste Mere ale Edenului. Obiectivul și-l stabilește în finalul primului joc din serie și se sfârșește la finalul seriei. Desmond și gașca sa află că acest ultim Măr al Edenului pe care îl mai au de găsit se află în satul lui Rathonhaketon un tânăr amerindian parte a tribului Mohawk.
Ratohnhaketon era un tânăr deosebit față de ceilalți din tribul său nu doar datorită abilităților sale dar și pentru faptul că mama și tatăl său, nu aparțineau unei singuri culturi. Mai exact spus mama sa era parte a tribului Mohawk, iar tatăl său era un britanic ajuns în America sau noua lume cu anumite scopuri. Înnainte de a ajunge în pielea lui Ratohnhaketon, Desmond intră în pielea tatălui lui Ratohnhaketon care se numea Haytham Kennway cu ajutorul unui portal similar Animusului găsit într-un templu unde se credea că unul dintre așa zisele Mere ale Edeneului există.
Desmond are o scurtă viziune despre o asasinare executată de Haytham la ce pare a fi o sală de operă oferită de portal. Desmond crede că această viziune ia fost arătată de o imagine holografică a zeiței Iuno cu care a mai intrat în contact încă de la începutul evenimentelor din Assassin's Creed II, deci fiind o aparență familiară lui. Desmond o dată ce are viziunea leșină. Echipa se hotărăște să asambleze Animusul, dezpachetându-l rapid pentru a îl pune pe Desmond așezat pe el pentru a îl putea restabiliza exact ca în cazul întâmplărilor din Assassin's Creed Revelations dar și ca acesta să nu piardă conexiunea cu templul după cum spuneau aliații lui. Desmond astfel își revine și continuă să vadă ce tatăl lui Ratohnhaketon făcea. Prima dată când află de acesta, vede perioada în care trăia și se lămurește asupra subiectului, Desmond nu știa încă de existența lui Ratohnhaketon, aflând mai târziu din memoriile lui Haytham de acesta.
Este notabil aici faptul că Desmond intră în pielea tatălui lui Ratohnhaketon înnainte ca acesta să cunoască pe mama sa sau să ajungă în America, mai concret spus Desmond începe să viziteze memoriile tatălui lui Ratohnhaketon încă din perioada când acesta era pe o navă ce plecase din Marea Britanie înspre noua lume, mai exact spre orașul Boston care este și în lumea reală una din primele colonii ale Americii. Astfel descoperă Desmond că Haytham era parte a ordinului cu care asasinii se războiau de secole și anume Ordinul Templierilor. Pe lângă cele precizate, Desmond află că tatăl lui Ratohnhaketon încearcă să îi dea impresia viitoarei mame a lui Ratohnhaketon că ține la ea doar pentru interesul frăției din care făcea parte neimplicând niciun fel emoțiile sale. Haytham dorește să facă asta prin eliberarea acesteia și a tribului ei de către imperialiștii britanici. Ceea ce nu bănuia ea e că totul era pus la cale de Haytham și ordinul lui pentru a îi da impresia că ține la ea.
Toate acestea, Templierii le făceau cu un singur scop și anume să pună mâna pe acest Măr al Edenului cumva aflând că se află fie în zona satului tribului ei, fie pe undeva prin preajmă și sperând că ea îi va aduce la obiectul mult așteptat de atâta timp întru-cât credeau că ea știe unde e. După câteva misiuni în care jucătorul intră în pielea lui Haytham prin memoriile lui Desmond în sfârșit ajunge la prima memorie în care Ratohnhaketon e prezent. În această memorie Ratohnhaketon e un copil ce își vede fără girji de copilăria sa fără a își face prea multe probleme. Într-un anumit timp tot ce cunoștea el este distrus de Charles Lee inclusiv mama lui este omorâtă în acest proces. Ratohnhaketon jură să își răzbune mama prin găsirea și asasinarea acestuia.
Rathonhaketon este un asasin de originea vechiilor civilizații amerindiene, mai exact spus Rathonhaketon este parte a tribului de amerindieni Mohawk. Rathonhaketon are un rol important în poveste deoarece el este ultima "piesă" de pe tabla de șah care mai are să își joace rolul în marele destin pus asupra liniei sale genealogice de către civilizația Celor ce au venit întâi. Civilizația celor ce au venit întâi în universul fictiv al seriei este civilizația ce a creat omenirea. După crearea acesteia, Cei ce au venit întâi s-au decis să practice sclavia asupra oamenilor pentru a îi folosi oamenii pentru diverse munci în folosul lor tratându-i ca pe animale. Datorită unor serii de incidente au fost anumiți oameni care au reușit să scape de aceste întâmplări nefericite de care omenirea a avut parte. Acești oameni au fost chiar Adam și Eva despre care se vorbește în capitolul din Geneză din Biblie. Seria Assassins Creed a avut mereu la bază istoria omenirii dar și mitologia sa drept urmare a acestui lucru nici Assassin's Creed III nu face excepție de la această regula astfel putem enumera personalități de seamă din Noua Lume a Americii cu care strămoșul lui Desmond se întâlnește. Printre acești oameni putem enumera pe Benjamin Franklin sau George Washington, primul președinte al Americii care joacă un rol cheie într-una din misiuni.
La fel cum au facut-o ceilalți strămoși ai săi Altair ibn La Ahad și Ezio Auditore da Firențe, primul fiind protagonistul principal al primului joc din serie iar al doilea protagunistul celui de-al doilea joc din serie căruia i se dedică o trilogie individuală. Desmond află pe parcursul acestui joc de la Rathonhaketon cum să oprească sfârșitul lumii. Ce pare destul de ciudat și surprinzător din partea lui Ubisoft este că la sfârșitul jocului nu ne permite nicio opțiune de alegere.

Mecanica jocului[modificare | modificare sursă]

Mecanica jocului e oarecum similară cu cea a celorlalte jocuri din serie, cu câteva lucruri în plus. Unul dintre parțile ce s-au schimbat în acest joc spre deosebire de altele din serie este că se poate folosi tomhawk-ul, este similar unui topor. În cazul lui Rathonhaketon, tomhawk-ul său are o gaură în mijloc în forma siglei Ordinului Asasinilor, fapt ce îl diferențiază de celelalte tomhawk-uri. Pe lângă tomhawk, jucătorul beneficiază și de doua pistol (folosite pe post de arme de atac la distanță). Pistoalele au și o țintă însă nu se poate trage la infinit cu acestea, sabie,cuțit (prelungirea hidden blade-ului) și un arc.
Assassin's Creed III
Assassin's Creed III Game Cover low rezolution.jpg

Half Life

Posted by Unknown on 22:29:00

Half-Life' este un shooter first-person cu temă științifico-fantatiscă produs și distribuit digital de Valve Software, versiunea fizică fiind gestionată de către Sierra Entertainment. Lansat pe data de 19 noiembrie 1998 pentru platforma PC, jocul a folosit o versiune puternic modificată a motorului grafic folosit în Quake, numindu-se GoldSrc[3]. O versiune pentru PlayStation 2 este lansată în anul 2001[4].
În 1997 apare prima versiune a jocului la expoziția E3 (Electronic Entertainment Expo) și o revistă care prezintă o descriere a jocului. Mai multe găsiți aici. Lăudat de critici pentru prezentarea sa și a numeroaselor secvențe programate, Half-Life a câștigat peste 50 de premii Jocul Anului și a fost numit "cel mai bun joc pe calculator al tuturor timpurilor" de revista PC Gamer în edițiile noiembrie 1999, octombrie 2001 și aprilie 2005. Jocul a influențat crearea altor FPS-uri în anii de după lansare și este adesea citat ca fiind revoluționar în genul său.

Mod de joc[modificare | modificare sursă]

Half-Life este un FPS (first-person shooter) care cere jucătorului să efectueze două sarcini: lupta cu inamicul și rezolvarea problemelor. Personajul principal, Gordon Freeman, nu vorbește niciodată și nu este vazut in joc (doar în Half Life:Blue Shift) . Half-Life nu este structurat pe nivele ci mai degrabă pe o secvență continuă divizată în părți mici pentru a scurta timpul de încărcare.
Arsenalul Half-Life se compune din arme militare (pistolul Glock 17, pistolul Desert Eagle, mitraliera MP5, arbaleta, lansatorul de rachete, shotgun, grenăzi, Satchel Charges, lasere), arme științifice experimentale (Tau Cannon, arma cu Gluoni) și arme de proveniență extraterestră (Snark, Hornet Gun). Prima armă care intră în posesia jucătorului este o rangă. În joc exista mulți inamici, printre care și unii speciali, precum Gargantua sau tentaculele subterane, care se înfrâng prin metode neconvenționale și nu prin confruntare directă.

Subiectul[modificare | modificare sursă]

Acțiunea jocului se desfășoară în două locații: complexul Black Mesa (un complex de cercetare fictiv similar cu laboratorul Los Alamos și Zona 51) și lumea extraterestră Xen, în care se ajunge în partea a doua a jocului. Protagonistul jocului, doctorul Gordon Freeman, este supraviețuitorul unui experiment care scapă de sub control la apariția unei neașteptate "rezonanțe în cascadă" (un fenomen cu totul fictiv) care deschide porți dimensionale către o altă lume devastând complexul.Odată cu deschiderea acestor porți dimensionale, extratereștrii din cealaltă lume invadează Black Mesa. Pe cand Freeman incearcă să iasă din complexul distrus pentru a da o mână de ajutor răniților, el descoperă că este prins între două părți: extratereștrii ostili care au invadat complexul și soldații armatei trimiși de guvern pentru a mușamaliza evenimentul prin eliminarea lui Freeman, a oamenilor de știință și a extratereștrilor.
Pe tot cuprinsul jocului, un om misterios cunoscut sub numele de G-Man (nume care nu este precizat pe parcursul jocului) apare la intervale regulate, părând a monitoriza progresul jucătorului. În cele din urmă, Freeman, folosindu-se de cooperarea oamenilor de știință și a paznicilor, ajunge în sectorul Lambda, unde un grup de supraviețuitori îl teleportează în lumea extraterestră Xen, unde trebuie să îl înfrângă pe Nihilanth, cel care ține porțile dimensionale deschise.
Subiectul jocului a fost inspirat din jocurile Doom și Quake, amândouă produse de id Software, de nuvela "Ceața" de Stephen King, și de un episod din serialul "The Outer Limits" numit "tărâmul frontierelor". A fost mai apoi creat de scriitorul și autorul de la Valve, Marc Laidlaw, care de asemenea a scris cărțile "Bomba atomică a tatei" și "a 37-a mandala".

Modificări[modificare | modificare sursă]

Două modificări oficiale au apărut după lansarea Half-LifeOpposing Force și Blue Shift, amândouă create de Gearbox Software. Deasemenea există sși jocurile "Decay" și "Zombie mod" dar sunt făcute de fani. Opposing Force îl întoarce pe jucător în Black Mesa în timpul evenimentelor petrecute în Half-Life, dar de data aceasta din perspectiva unui soldat al armatei trimis de guvern. În Blue Shift, jucătorul ia rolul unui agent de pază al complexului. Decay duce jucătorul într-o lume a multiplayer-ului dar și a singleplayer-ului în care poți fi om dar și monstru. În Zombie Mod numele spune totul. Deși Decay e mai realist, Zombie Mod e și el interesant prin aducerea jucătorului în pielea unui headcrab(niște extratereștri patrupezi ce sar pe capul tău și te transformă într-un zombie , chinuindu-te până la moarte. Deasemenea în Half-Life 2 se pot auzi cum spun zombie "God HELP ME!! Pleeaase help me!! AAAHHH!! HELP ME!" dar pe invers). Marea popularitate a jocului a dus la dezvoltarea a numeroase modificări, atât single-player cât și multi-player, printre care și faimosul Counter-Strike, devenit unul din cele mai populare jocuri FPS din lume.

Trivia[modificare | modificare sursă]

  • Regizorul Quentin Tarantino (un fan înfocat al Half-Life) a considerat posibilitatea regizării unei adaptări cinematografice a jocului. Cu toate acestea, cei de la Valve susțin că nu au avut niciun contact cu Quentin Tarantino și nici cu oamenii lui.
  • Numele jocului, precum și a modificărilor oficiale, Opposing Force și Blue Shift, au fost puse după termeni științifici. Half-Life reprezintă o măsură a stabilității unei substanțe radioactive, Opposing Force se referă la a treia lege a mișcării a lui Newton, iar Blue Shift se referă la schimbarea lungimii de undă a luminii către capătul albastru al spectrului, datorată efectului Doppler. Se poate referi și la radiația Cherenkov. Caracterul lambda minuscul, folosit pe sigla Half-Life, este de asemenea simbolul pentru constanta radioactivă de descompunere.
  • Half-life-cover.jpg

Watch Dogs

Posted by Unknown on 22:27:00

Orice gamer care se respectă ar trebui să ştie ce este Watch Dogs. Din momentul dezvăluirii sale de la E3 2012 şi până în prezent, jocul celor de la Ubisoft s-a aflat pe buzele tuturor, comunităţi întregi vorbind fie despre cum Watch Dogs va revoluţiona genul open world, fie despre cum grafica actuală este mai slabă decât ce am vazut în secvenţele iniţiale.
Totuşi, vom face o mică concesie pentru cei mai puţin informaţi: Watch Dogs, cel mai recent proiect al echipei de la Ubisoft Montreal (seria Assassin's Creed), este un joc de acţiune ce se desfăsoară într-un mediu open world (oraşul american Chicago) pe care personajul principal îl poate manipula prin intermediul mai multor operaţiuni de hacking. Toeretic, această ultimă caracteristică ar fi trebuit să scoată Watch Dogs din anonimat şi să ridice creaţia Ubisoft peste restul titlurilor de gen. Şi totuşi, socoteală de acasă iar nu s-a potrivit în întregime cu cea din târg.

După ce am dus la bun sfârşit Watch Dogs, m-am hotărât asupra unui lucru: nu voi vizita niciodată Chicago pentru că, dacă oraşul real se aseamănă măcar un pic cu reproducerea celor de la Ubisoft, avem de-a face cu probabil una dintre cele mai plictisitoare aşezări urbane de pe Pământ. Şi nu, nu mă refer neapărat la paleta de culori mohorâtă care domină întregul oraş (m-am simţit ca într-un Quake 1 cu grafică ceva mai actuală), ci la elementul său viu - locuitorii - şi, implicit, la interacţiunea cu aceştia.
Să începem cu începutul: protagonistul jocului este Aiden Pearce, un soi de hacker ce-şi împrumută serviciile celor cu buzunarul gros. O misiune nu se desfăşoară fix cum îşi închipuia Pearce şi lucrurile o iau razna, angajatorii întorcându-se împotriva angajatului. Un personaj foarte apropiat lui Pearce este eliminat din peisaj, determinându-l pe acesta să se transforme în "The Vigilante" şi să răspândească dreptate (virtuală sau nu) prin tot oraşul. În teorie, avem de-a face cu o clasică poveste de răzbunare; în practică, Watch Dogs are la bază unul dintre cele mai previzibile şi banale fire epice din câte am întâlnit până acum.
Nici personajele în sine nu-s mai strălucite: Aiden are carisma unei bucăţi de lemn, iar restul distribuţiei îţi lasă impresia ca au fost adăugaţi strict pentru a împinge povestea mai departe şi nu pentru a contura o aventură credibilă şi pasionantă. Din acest punct de vedere, jocurile recente ale seriei Grand Theft Auto pur şi simplu calcă în picioare încercarea palidă din Watch Dogs. De altfel, senzaţia pe care am căpătat-o într-o anumită porţiune a poveştii este că echipa producătoare de la Ubisoft Montreal a fost oarecum cuprinsă de panică după ce a jucat GTA V şi a introdus o porţiune de hartă suplimentară şi un personaj nou doar pentru a egala jocul celor de la Rockstar. Nu le-a ieşit.
În mod logic, şi dezvoltarea campaniei single player are de suferit, oferind cam acelaşi grad de monotonie precum "evoluţia" personajelor din joc. Şi, deşi misiunile principale din campanie variază cât de cât formula, punctele de interes secundare suferă de sindromul repetiţiei, fiecare misiune de un anumit tip fiind copia fidelă a celei precedente. N-am mai întâlnit asemenea abordare repetitivă de la primul Assassin's Creed încoace. Şi, dacă tot vorbim de alte jocuri Ubisoft, Watch Dogs se aliniază perfect politicii companiei de a recicla toate conceptele din titlurile trecute: şi aici avem turnuri ce trebuie deblocate, personaje ce trebuie urmărite fără a da alarma şi multe astfel de porţiuni reciclate. Noroc cu elementele noi de gameplay.
După cum am amintit mai devreme, hacking-ul ar fi trebuit să fie elementul definitoriu al acestui joc, acel ceva care sa diferenţieze Watch Dogs de restul gloatei de jocuri open world. Şi, într-o anumită măsură, chiar este. Nu vă aşteptaţi însă la o simulare cât de cât realistă a procedurilor normale de acest tip: hacking-ul din Watch Dogs este doar o operaţiune contextuală care apare în anumite situaţii şi care poate fi activată prin simpla apăsare a unui buton.
Telefonul mobil al lui Aiden interacţionează astfel cu tot felul de elemente din mediul înconjurător, fie ca acesta conduce o maşină, se plimbă liniştit pe străzile din Chicago sau este implicat într-o confruntare armată cu cine ştie ce inamici. Să le luăm în ordine: şofatul este o operaţiune semi-frustrantă în Watch Dogs, controlul propriu-zis al maşinilor nefiind tocmai reuşit. Producătorii au dorit să imprime fiecărui vehicul o manevrabilitate proprie, unele fiind prea sensibile, altele prea rapide, altele prea puţin rezistente la impact... De asemenea, n-am inţeles la ce folosestecamera de la bordul maşinii într-un asemenea joc, dar să trecem peste acest aspect.
Situaţia e îmbunătăţită de posibilităţile deschise de hacking. Telefonul lui Aiden poate interacţiona cu semafoarele din oraş, cu uşile de garaj şi, mai târziu, după câteva upgrade-uri, cu tot felul de bariere, poduri sau alte elemente ce pot crea haos în trafic. De altfel, folosirea acestora este imperativă pentru rezolvarea anumitor misiuni ce implică urmăririle cu poliţia sau asasinii plătiţi trimişi pe urmele tale. Da, hacking-ul la volan seamănă suspect de mult cuSplit/Second, însă reuşeşte să elimine monotonia şi frustrarea creată de anumite misiuni (producătorii au un fetiş probabil legat de urmăririle de maşini, acestea fiind presărate prin mai toată campania).
Plimbările plăcute la aer curat pot fi condimentate la rândul lor cu puţin hacking. Aiden poate afla informaţii despre fiecare trecător prin simpla plasare a reticulului de ţintire peste acesta. Unii dintre ei ascund şi informaţii mai sensibile, ce necesită un hack contextual, astfel fiind posibil să sustragi bani din conturile acestora sau să declanşezi anumite misiuni secundare. Deşi această abordare era menită să ofere o dimensiune suplimentară lumii de joc şi să creeze impresia de oraş viu, în care fiecare locuitor are propria personalitate, lucrurile nu stau chiar aşa. Descrierile trecătorilor încep să se repete, la fel şi dialogurile pe care le poţi intercepta, spulberând iluzia iniţială. Care, ce e drept, oferea un feeling aparte.
Nu în ultimul rând, hacking-ul joacă un rol vital în misiunile ce implică lupte armate sau furişare. De altfel, aici este punctul în care Watch Dogs străluceşte cu adevărat: Aiden poate prelua controlul asupra camerelor de supraveghere presărate prin tot oraşul şi poate privi întreaga acţiune prin intermediul acestora. Mai mult, pe lânga simpla operaţiune de spionat, se poate şi interacţiona cu diferite elemente din decor prin intermediul camerelor de filmat. Cu alte cuvinte, chiar dacă nu ai acces într-o anumită cladire, poţi găsi o reţea de camere care să-ţi permită infiltrarea virtuală şi hacking-ul terminalelor din acea locaţie fără mari bătăi de cap.
Luptele capătă astfel o nouă dimensiune, Aiden nefiind forţat să se arunce în mijlocul acţiunii. În schimb, se pot observa rutele de patrulare ale inamicilor prin intermediul camerelor, se pot activa tot felul de elemente care atrag atenţia, se pot declanşa explozii ale unor instalaţii sensibile şi multe altele. Practic, poţi elimina inamicii dintr-o clădire fără ca nici măcar să-i fi călcat pragul. Pe lângă aceste elemente inedite, controlul în sine în timpul confruntărilor armate este aproape perfect: Watch Dogs are unul dintre cele mai bune sisteme de cover (care împrumută foarte mult de la Splinter Cell: Blacklist), shooting-ul funcţionează perfect, iar majoritatea inamicilor pot fi eliminaţi cu un takedown, ce poate fi acţionat doar dacă ajungi în proximitatea acestora.
Mai mult, în Watch Dogs a fost implementat şi un sistem de crafting, prin intermediul căruia Aiden îşi poate construi tot felul de unelte, pornind de la grenade şi sticky bombs şi ajungând la dispozitive mai complicate, prin care poate distrage atenţia inamicilor sau chiar poate tăia curentul în întregul oraş (folosiţi-le cu încredere în timpul urmăririlor cu poliţia!). Fiecare acţiune completată cu succes adaugă experienţă personajului principal, evoluţia în nivel din Watch Dogs fiind echivalentă cu dobândirea de skill points, cu ajutorul cărora pot fi deblocate noi skill-uri.
Interesant este că aceste abilităţi sunt preluate şi în modul multiplayer al jocului, integrat în campania propriu-zisă. Oricând se poate apela la telefonul mobil pentru a iniţia o sesiune multiplayer, modurile de joc variînd de la simplecurse prin oraş, la un soi de capture the flag pe echipe (bineînţeles bazat pe hacking) şi până la cireaşa de pe tort:infiltrarea incognito în sesiunea de joc a unui prieten. Aici va trebui să te camuflezi cât mai bine în mulţime, în încercarea de a te apropia de amic şi de a-i hackui, de la distanţă, telefonul mobil. Acesta trebuie să te identifice şi să te elimine înainte ca operaţiunea de hacking să se sfârşească. Este totuşi frustrant atunci când un prieten hotărăşte să te hackeze fix când tu ai chef sa joci o nouă misiune din poveste. Ce-i drept, "invadările" de acest tip pot fi dezactivate din meniul jocului.
n final, avem şi niste moduri de joc suplimentare, pe care le poţi accesa prin intermediul telefonului mobil: oraşul poate fi împânzit de monede de aur zburătoare, Aiden fiind nevoit să-şi folosească abilităţile de parkour pentru a le culege într-un timp cât mai scurt; la bordul unui bolid parcă ieşit din Mad Max trebuie să calci sub roţi cât mai mulţi zombie; poţi zbura din floare în floare sau, controlând un spider tank, poţi declanşa haosul pe străzile din Chicago. Aceste moduri extra adaugă o doză de "distracţie fără pretenţii" formulei de joc din Watch Dogs, care, în majoritatea timpului, se ia mult prea în serios.
Watch Dogs
Watch Dogs
Watch Dogs
Watch Dogs
Watch Dogs

Call of Duty

Posted by Unknown on 22:23:00

Call of Duty este o serie de jocuri video first-person și third-person shooter. Acțiunea primelor jocuri din serie este stabilită, în principal, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial; începând cu Modern Warfare urmat de Modern Warfare 2Call of Duty: Modern Warfare 3 și Black Ops , Call of Duty: Black Ops 2, stabilite într-un viitor apropriat, respectiv în timpul Războiului Rece. Pe lângă, acțiunea din Call of Duty: Advanced Warfare este plasată în anul 2059.
Jocurile Call of Duty sunt publicate și deținute de Activision. Pentru Mac OS X jocurile sunt publicate de Aspyr Media. Cele mai multe au fost dezvoltate de Infinity Ward și Treyarch; câteva fiind dezvoltate de Gray Matter InteractiveSpark UnlimitedPi StudiosAmaze EntertainmentRebellion Developmentsn-Space, Sledgehammer Games. Jocurile folosesc o varietate de motoare grafice, inclusiv id Tech 3, Treyarch NGL, și IW 5.0.
Până la 11 noiembrie 2011, jocurile din seria Call of Duty au fost vândute în peste 100 de milioane de copii.[

Price apare în 8 jocuri Call of Duty. În Call of Duty 2, apare Captain Price. Cea mai însemnată apariție o are în Call of Duty 4: Modern Warfare și în Call of Duty: Modern Warfare 2. În Call of Duty 4, apare „Captain Price” ca soldat cu experiență care în 1996 este trimis într-o misiune de asasinare sub comanda lui Captain MacMillan. Personajul se mai întâlnește încă o dată cu Imran Zakhaev (în 1996 îl împușcă în braț) , îi dă arma personajului principal (Sgt. „Soap McTavish”) care îl împușcă pe Zakhaev. În Call of Duty: Modern Warfare 2, deși în jocul precedent părea că a murit, el reapare pentru ca la sfârșitul jocului să-l dezarmeze pe General Shepard, care este omorât de același „Soap McTavish”.

Seria principală[modificare | modificare sursă]


2. Call of Duty: Finest Hour (16/11/2004)

1.1. Call of Duty (29/10/2003)
3. Call of Duty 2 (25/10/2005)
4. Call of Duty 3 (07/11/2006)
5. Call of Duty 4: Modern Warfare (05/11/2007)
6. Call of Duty: World at War (11/11/2008)
7. Call of Duty: Modern Warfare 2 (10/11/2009)
8. Call of Duty: Black Ops (09/11/2010)
9. Call of Duty: Modern Warfare 3 (08/11/2011)
10. Call of Duty: Black Ops 2 (12/11/2012)
11. Call of Duty: Black Ops: Declassified (13/11/2012)
12. Call of Duty: Strike Team (05/09/2013)
13. Call of Duty: Ghost (05/11/2013)
14. Call of Duty: Advanced Warfare (04/11/2014)
15. Call of Duty: Black Ops 3 (06/11/2015)

Call of Duty[modificare | modificare sursă]

Call of Duty[modificare | modificare sursă]

Call of Duty este un joc video bazat pe motorul grafic id Tech 3, lansat pe 29 octombrie 2003. Jocul a fost dezvoltat de Infinity Ward și publicat de Activision. Jocul simulează infanteria și armele combinate al celui de-al Doilea Război Mondial.[2] Call of Duty a fost însoțit în septembrie 2004 de un pachet suplimentar, Call of Duty: United Offensive, care a fost publicat tot de Activision, dar dezvoltat de Gray Matter Interactive cu contribuții de la Pi Studios.

Call of Duty 2[modificare | modificare sursă]

Call of Duty 2 este continuarea lăudatului joc Call of Duty. A fost dezvoltat de Infinity Ward și publicat de Activision. Acțiunea jocului este plasată în timpul celui de-al doilea război mondial și este experimentată din perspectiva a trei soldați, unul din Armata Roșie, unul din Armata Americană și doi din Armata Britanică. A fost lansat pe 25 octombrie 2005 pentru Microsoft Windows, pe 13 iunie 2006 pentru Mac OS X și pe 15 noiembrie 2005 pentru Xbox 360. Alte versiuni au fost dezvoltate pentru telefoane mobilePocket PC-uri și Smartphone-uri.

Call of Duty 3[modificare | modificare sursă]

Call of Duty 3 este al treilea joc din seria Call of Duty. Lansat pe 7/112006, jocul a fost dezvoltat de Treyarch pentru PlayStation 2PlayStation 3WiiXbox, și Xbox 360.[3]

Call of Duty: World at War[modificare | modificare sursă]

Call of Duty: World at War dezvoltat de Treyarch, este al cincilea joc din seria Call of Duty.[4] Jocul folosește același motor grafic ca cel folosit de Call of Duty 4.Call of Duty: World at War a fost lansat pentru PC, PS3, Wii, Xbox 360 și Nintendo DS pe 11 noiembrie 2008 în America de Nord și pe 14 noiembrie 2008 în Europa. Până în iunie 2009, Call of Duty: World at War a vândut peste 11 milioane de copii.[5]

Call of Duty: Black Ops[modificare | modificare sursă]

Call of Duty: Black Ops[6] este un shooter first-person din 2010[7] dezvoltat de Treyarch și publicat de Activision pe 9 noiembrie 2010.[8] Anunțat oficial pe 30 aprilie 2010, este al șaptelea joc din seria Call of Duty și primul joc în care acțiunea are loc în timpul Războiului Rece și, parțial, în Războiul din Vietnam. Este continuarea jocului World at War.

Call of Duty: Black Ops 2[modificare | modificare sursă]

Call of Duty: Black Ops 2 este un first-person din 2012 dezvoltat de [1] și publicat de [2] pe 12 noiembrie 2012. Este al noualea joc din seria Call of Duty și primul joc în care acțiunea are loc în anul 2025.

Call of Duty 4: Modern Warfare[modificare | modificare sursă]

Call of Duty 4: Modern Warfare este al patrulea joc din seria principală, dezvoltat de Infinity Ward. Jocul a fost lansat pentru Microsoft WindowsNintendo DS,PlayStation 3, și Xbox 360 pe 7 noiembrie 2007. Versiunea pentru Mac OS X a fost lansată de Aspyr în septembrie 2008. Până în mai 2009, Call of Duty 4: Modern Warfare a vândut peste 13 milioane de copii.[9]

Call of Duty: Modern Warfare 2[modificare | modificare sursă]

Call of Duty: Modern Warfare 2[10] este al șaselea joc din seria principală. A fost dezvoltat de Infinity Ward și publicat de Activision.[11] Activision Blizzard a anunțat oficial Modern Warfare 2 pe 11 februarie 2009.[12][13] Jocul a fost lansat în toată lumea pe 10 noiembrie 2009, pentru Xbox 360PlayStation 3 și Microsoft Windows.[10] O „repetare” a jocului pentru Nintendo DS, numită Call of Duty: Modern Warfare: Mobilized, a fost lansată alături de joc.[14][15]

Call of Duty: Modern Warfare 3[modificare | modificare sursă]

Call of Duty: Modern Warfare 3 este un shooter first-person. Este al optulea joc din seria Call of Duty și al treilea joc din seria Modern Warfare. A fost dezvoltat deInfinity Ward și Sledgehammer Games pentru Microsoft WindowsPlayStation 3Xbox 360 și Wii. Jocul a fost lansat pe 8 noiembrie 2011 în Europa și America de Nord pentru Microsoft WindowsXbox 360PlayStation 3,[16] și Wii. În Australia, versiunea pentru Wii a fost lansată pe 23 noiembrie 2011.[17]

Call of Duty: Advanced Warfare[modificare | modificare sursă]

Call of Duty: Advanced Warfare este un joc Capsunii person aparut pe data de 4 Noiembrie 2014. Actiunea jocului este plasata in viitor respectiv în anul 2059.

Call of Duty
CallofDutyLogo.svg

  • RSS
  • Delicious
  • Digg
  • Facebook
  • Twitter
  • Linkedin

Search Site